Un colind, o urare și un gând bun.

"Ceața amintirilor se topește și nu mai văd bojdeuca cea veche de lut. Mă opresc și mama, cu părul alb ca pînzele celea din copilărie, aleargă în întîmpinarea mea. Mă înfior de fiecare dată cînd îmi aduc aminte de ochii ei umezi de bucurie. Ca și acum, cînd stau la masa de scris, cu pianul în preajmă, care tace și el pentru a-și aduna gîndurile... Ce straniu e!... Cum se întîmplă astăzi că eu sunt compozitor și nu plugar, scriu muzică și nu cresc pîine? Și iarăși prind a răscoli amintirile... Aplauze, aplauze... Și numai mama în sală plînge. Alături de ea, întotdeauna mic, o întreb: "De ce plîngi, mamă?". "Dacă ai ști, îmi răspunde, cum mă doare sufletul... și dacă ai ști cît de bucuroasă sunt că am ajuns pînă în această zi...". Bucuriile și suferințele mamei. Nu știu dacă este o muzică mai frumoasă decît vocea mamei. Încerc să o pun pe note și atunci cîntecul ei de leagăn, pe care l-am uitat de mult, îl simt și îl aud cîntat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete pașii ei ușori și mereu grăbiți și, poate, anume atunci o văd alunecînd pe Cătălina, fata de vis și de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!..." (Eugen Doga despre mama)

                                           

Bine v-am găsit, dragii mei! Astăzi am vrut să vă aduc un cadou muzical, așa ca de 23 decembrie, un colind, o urare și să-mi mai împart gândurile cu voi. La ideea de cadou muzical, din perioada asta, nu-mi aparține dreptul de autor, un drag prieten a avut grijă să-mi facă un cadou asemeni cum vi-l voi face eu aici; și cum de Crăciun e bine să fii darnic am zis să îmi arăt dărnicia față de voi, cititorii acestei pagini modeste dar cu suflet mare. ^_^
 

Acum, în altă ordine de idei, vroiam să vă povestesc ceva ce am aflat aseară și am fost teribil de uimită, în sensul bun al cuvântului, mare vorbă cel care a zis că omul cât trăiește, cunoaște cât mai multe și nebănuite lucruri, am descoperit un om genial, compozitor de naționalitate română din Republica Modova care a devenit din propria sa putere de muncă un geniu al muzicii clasice! Sincer, îmi pare tare rău când ajung în momente de genul acesta și rămân surprinsă că nu am auzit numele unor oameni formidabili, care au făcut înconjurul lumii prin capodoperele create de ei, iar eu de abia acum aflu de existența lor și a creațiilor lor.
Asta e dovada cea mai evidentă că nu avem o cultură solidă, că nu sunt promovate decât așa-zisele valori contemporane, comerciale dar, ceea ce este în esență, valorile retrase de ochii tuturor, care sunt inestimabile și cu povești de viață absolut fantastice unde sunt, întreabă cineva de ei, le cunoaștem existența? Tristă realitate!
Am descoperit, uitându-mă la un interviu de un om genial, pe nume Eugen Doga, compozitorul unui faimos vals vienez, compozitor renumit și în industria cinematografică și filme TV.


                                             


„Am învățat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecățile snobilor. Degeaba râvnești să atingi înălțimile, să experimentezi o modernitate rece, chinuită, dacă nu ai scris nici o piesă miniaturală, ca un diamant mai valoros decât orice taluz zgomotos de zgură. Am descoperit că oamenii n-au uitat să viseze la muzica muzicală, să se bucure, să se vindece prin ea. ” —Eugen Doga


Vă doresc un soare luminos, sărbători fericite și împlinite alături de cei dragi vouă și un an nou mai bun.
    Pe data viitoare, dragii mei! :)

Summer dream ends but there is plenty of time for another adventures.

Frumoșii mei, ce mai faceți?

Cred că prin lipsa abordării niciunui post aici, am pierdut din public, însă nu e nimic, totul va fi bine. Vroiam să vă povestesc ce-am încercat să fac pe parcursul verii. Povestea începe printr-un simplu intro- nu sunt fan seriale, dar vara asta cred că am făcut o schimbare majoră în minte, suflet și atitudine, ca un fel de renovare a casei. Și începusem să zic: totul ar începe dramatic cu o negație imprimată și stăpână pe situație. Ei bine, am ajuns să finalizez un serial chiar acum zilele acestea, și nu trebuie să fiți de acord cu părerea mea, sau cu ce-mi place mie. Am ales să urmăresc The Vampire Diaries-știu că este văzut și digerat de foarte multă lume, însă în urma unor discuții cu unii din colegii mei dragi, m-am convins pe mine să încerc, nimic nu pierd dacă încerc, la urma urmei, ăsta e drumul spre reușită, încercările pornite cu un gând pozitiv și încrezător; așa că m-am apucat să urmăresc serialul și trebuie să recunosc că mi-a plăcut!

Nu pot decât să zic că acel ”mit” în care se zice că primul sezon este nasol sunt de acord cu el, nu m-am putut uita la toate sezoanele de-o dată. Cea mai frumoasă parte a acțiunii este în sezonul 3 și 4 asta este votat și adjudecat.

~Un alt lucru pe care l-am făcut în vara asta, vorbind doar în materie de literatură, cinema, teatru, artă, muzică, pictură-dar mă duc prea departe cu firul narativ și n-aș vrea să-l pierdeți. Așadar, spuneam că alt lucru pe care l-am făcut pe parcursul verii a fost să abordez cărți de psihologie, de înțelegere a sinelui și de dezvoltare personală- în goana mea de a-mi căuta un ”purpose” în viață, am ajuns să citesc cu plăcere despre lucruri psihologice care ne influențează viața în maniera în care noi vrem să acționăm. Dacă am învățat un lucru a fost să mă apreciez și să mă iubesc pe mine mai mult și să conștientizez că singura soluție pe care o caut, o căutăm noi toți, se află în noi, în ceea ce suntem, în interior, nu în exterior!

Una din cărțile pe care le-am frunzărit a fost: ”The Element- How finding your passion changes everything” de Ken Robinson.

 

Pe mine personal, m-a făcut să realizez într-un mod atât de frumos și uman cât de frumoși, inteligenți, oameni plini de valori, idealuri și moralitate suntem, sau putem să devenim. Mie cartea asta mi s-a părut o lecție de viață și un alt mod de a percepe frumusețea de a fi om. Vorbește despre diferitele exemple ale unor oameni cu un succes și un scop în viață grandios, cu un renume în toată lumea pornind de la a fi niște copii cu defecte și deficiențe în anumite planuri însă ceea ce străluceau în ei nu se vedea decât în umbră.

Și ultima carte pe care-am încercat-o în vara asta, a fost, de data asta, tradusă în limba română, rămânem tot în același domeniu, o carte pentru spirit și sine care se numește: ”Eficiența în șapte trepte.Un abecedar al înțelepciunii de Stephan R. Covey.” Sinceră să fiu mi-a plăcut mult abordarea subiectului, în această carte se vorbește foarte studențesc-să-i zicem, am avut impresia că sunt la un curs de psihologie pe toată perioada citirii, sunt arătate exemple, demonstate, și greșelile eventuale care sunt făcute de oamenii de rând, într-un procent aproape maxim. Eu o consider o carte care merită citită, savurată și pusă-n practică. Niciodată nu strică să înveți, suntem născuți pentru a fi învățați și a ne dezvolta, mereu și mereu.

 Cred că voi continua să caut cărți în domeniu să le citesc, și poate că de data asta le voi achiziționa și-n biblioteca proprie dar, până atunci, sunt mândră bucuroasă și împlinită că am lecturat aceste două volume.

Vă doresc tuturor o seară frumoasă și o viață plină de frumos, pace și armonie!

Revelatie.

"Maturizându-te, înveți că persoana care credeai că nu te va dezamăgi e prima care o va face. Vei avea inima frântă, și tu la rândul tău îi vei răni pe alții. Te vei certa cu cel mai bun prieten, îți vei face prieteni noi și vei strânge amintiri. Viața nu așteaptă pe nimeni, vine fără nici o garanție și nu îți oferă o a doua șansă. Deci râzi, iartă, iubește ca și cum nu ai fost niciodată rănit. Trăiește-ți viața la maxim, spune-i persoanei dragi ce înseamnă pentru tine, uită de orgoliu, dansează, distrează-te, stai până târziu, și nu-ți fie frică să te îndrăgostești. Trăiește clipa, pentru ca orice secundă pe care o petreci supărat e o secundă din viața pe care nu o poți avea niciodată înapoi."

Voi începe prin a vă spune că, am citit paragraful de mai sus undeva pe un site de socializare si am simțit ca trebuie să păstrez uneva o ipoteză de viață ca aceasta.

Probabil că, mulți dintre voi, puținii cititori ai acestui blog, credeți asta un fapt demonstrat și trăit în fiecare minut al vieții. Un fapt concret. Da, probabil, că așa este, însă nu și pentru mine, eu am trecut printr-o perioadă în care viața nu avea o asemenea definiție:  "Trăiește clipa, pentru ca orice secundă pe care o petreci supărat, e o secundă din viața pe care nu o poți avea niciodată înapoi."  Imi sună absolut, absolut incredibil, știți, acel moment când realizezi c-ai avut un voal înaintea ochilor? Așa m-am simțiti si eu.  Astăzi am invățat o lecție de viață care trebuie aplicată in orice circumstanțe și momente ale vieții. Stresul, frica, teama de nereușită nu sunt alceva decât productul iscoadelor si după cum bine se știe, este dovedit științific că atunci când ai gandire pozitivă, transparentă se pare că și bucuriile sunt pe masură. Uneori mai mari, alteori mai mici dar, esența contează pană la urmă, nu?! 

Pareri, corecte sau mai putin corecte.

    Stiti cum se numesc oamenii si societatea de azi? Pentru ca eu nu stiu cum s-o numesc.
Ei bine, in fiecare zi, mi se dovedeste mai mult si mai mult ca fac parte dintr-o societate diforma, bolnavicioasa si poate e drastic spus, dar e canceroasa! Chiar si azi in periplul meu si a unei dragi amice am avut parte de ura si invidia care se arata pe chipul oamenilor, cand iti faci aparitita; din punctu' asta de vedere mie imi place mereu sa cred ca, sunt privita cu invidie, ura si dispret din cauza ca am/avem ceva ce ei nu au, atitudinea asta, a oamenilor de statutul mentionat, da mereu dovada de o inferioritatea asupra propriei fiinte, doar prin simplul fapt ca vad ceva pe care il urasc la mine sau la orice alta persoana(fara sa depui niciun fel de efort se ajunge la asta).
  Cum poti sa traiesti intr-o lume unde toti sa-si doreasca sa fie o copie fidela a celorlati iar, daca exista cineva intr-atat de curajos incat sa faca alceva decat fac restu' sa fie catalogata ca fiind "o eroare"? Eu imi asum riscu' asta, o astfel de "greseala", prefer sa fiu vazuta o eroare dar, sa fiu originala, adica eu, unica prin felul meu de-a fi, prin defecte si calitati, prin intregul pe care-l formezi (in fond, asa suntem, firea umana asa ar trebui sa fie, unica din diverse motive si puncte de vedere), decat sa-mi traiesc viata ca o copie ieftina a unor asa-presupusi amici sau diverse vedete(vedete, care isi merita viata pe care o au pentru ca, este rodul muncii lor), dar asta nu inseamna ca trebuie sa copiem ceva din atitudine, tinuta sau comportament de care dau dovada. A avea un tel in viata/un model de urmat e o mare diferenta, deoarece, asta insemna sa te increzi in valori si tu ai putea odata si-odata sa-ti masori asta(ipotetic vorbind) cu visul din copilarie, cu persoanalitatea sub care tu ai simtit o conexitate.
 De ce vrem sa fim falsi, sa copiem si sa scapam cat mai repede de obligatii si sa tratam totul cu superficialitate?      
  Noi nu suntem asa, nu asta ne sta in fire sa facem, pur si simplu, aportul personal in orice, absolut orice faci, fie el chiar si cel mai mediocru trebuie sa fie prezent pentru ca, asta ne este "stampila" (si prin stampila ma refer la stropul ala de original pe care-l putem aduce vietii noastre pe toate planuri), eu personal, consider ca, asa ne putem numii oameni cu drepturi egale, cu opinii la libera alegere, sub nicio constrangere si asupra oricarei teme pe care ne permitem s-o abordam! Cred ca.. prin simplul fapt ca nu reusim sa fim independenti in gandire, in decizii si-n actiuni nu vom putea niciodata sa creem o societate trasparenta, macar la nivel de pareri.. daca vrem s-o si "curatam" precum vita de vie primavara, ne-ar trebui o educatie eficienta privind: respectarea legiilor si a drepturilor omului, care sunt mereu incalcate intr-un fel sau altul!
  Mie personal, mi-e rusine de situatia actuala si scarba de tot ce s-a ajuns si urmeaza sa ajunga societatea de azi, o depravare totala! Lipsa simtului moral, nesanctionarea neregulilor si existenta abuzurilor(de orice fel), e profund paralela cu tot ce se petrece in prezent si nu numai.

Normal day. Beautiful sun. ^^

Ochii ei de catifea au mai trecut printr-un an. S-o ajute Dumnezeu de cat mai multi.

       Azi este ziua mamei mele si am tinut in mod special sa pun in evidenta acest aspect. A fost o zi normala si un soare stralucitor, ca de inceput de primavara, la fel cum am spus si in titlul postarii. Azi a fost o zi memorabil de sfanta, pentru ca mi-am conturat alaturi de familia mult iubita amintiriile pe care urmeaza, intr-un viitor indepartat, zic eu, sa le transmit bucuria simtita de mine si copiilor mei, din zile ca aceasta. Nu foarte recent, mi-am descoperit pasiunea si placerea de a aprecia calitatea, frumusetea, finetea, eleganta si arta in sine a segmentului: fotografie. Este un domeniu foarte admirat si chiar greu de realizat in circumstantele in care nu-ti permiti o camera foto profesionista care sa aibe un grad de focalizare ridicat, o camera care, atunci cand dai zoom sa nu-ti distruga calitatea pozei ci mai mult, sa ti-o imbunatateasca vizibil. Da, este un domeniu nebanuit(de mine cel putin) si neexplorat, pana in prezent, dar, eu personal, am ajuns la concluzia ca este un hobby nu numai: benefic si constructiv din punct de vedere moral si psihic dar, poate fi si unul benefic si profitabil din punct de vedere financiar; ceea ce este genial sa imbini utilul cu placerea. Eu pornesc de la premiza, lucru care-l vad ca pe un tel in viata, si anume: sa fac ceea ce imi place (si sa excelezi in domeniu) 90% si 10% sa fie efortul depus in mentinerea echilibrului talerelor din balanta carierei. Dar asta este doar o ipoteza, din multe altele pe care le am in minte. Nu stiu ce-mi poate oferi viitorul si asta imi da o senzatie sumbra de teama.
     Si acum daca tot am deschis subiectu' asta cu fotografia, zic sa va zi arat cateva din capturile mele (din ultima vreme).
        P.S. Nu-mi judecati prea tare pozele pentru ca, sunt amatoare, si nu, nu-mi reneg statutul asta.

 

I wish you all the best from here. Bisous.

Life & friendships.

Dragilor, va salut din nou!
   Azi, si o mare perioada de timp, m-am tot gandit la viata, la prieteniile pe care le avem de-a lungul vietii, si la pierderile de natura psihica, fizica, morala, si sociala..
Cred ca valorile morale cu care suntem inzestrati cu totii sunt... oarecum uitate, cand vine vorba de anturaj,vicii si de prietenii care te fac sa fii: "cel mai mare, si cel mai tare" . Ei bine da' este o senzatie placuta, poate, dar asta este un drog social pentru noi, ca si indivizi. Adica de ce sa sacrifici o prietenie frumoasa doar penru ca am inceput sa am alt grup de prietenii si sa-i uit pe vechii mei amici?!
   Mereu mi-am pus intrebarea: "De ce niciodata nu am parte in viata asta de prietenii adevarate, in care sa ma iubeasca, sa ma respecte si sa ma sustina neconditionat?"
  Cred ca  cel mai important lucru e sa avem grija (si) de fostele prietenii pe care le facem de-a lungul vietii, prietenii adevarati care ar face orice sa ne fie noua bine.
In regula dragilor, o seara frumoasa. God bless us. :*

I'm comin' home..

 Heyy! Dragii mei prieteni, ce faceti?!
  Stiu ca n-am mai postat nimic de mult, mult, timp desi, mi-am propus s-o fac acum 2 saptamani in urma. Ei bine, uitati-ne iarasi la "mult iubita datorie" si ca o paranteza, nu faceam nicio ironie la postura de @blogger- presupus-. Ce fac eu, este un mod de a convietui(comunica) cu exterioru', de a-mi impartasii ideile, parerile si opiniile cu altele diferite si poate chiar adevarate nu ipotetice ca ale mele(unele). In nici un caz nu este un mod de a-mi castiga existenta, desi, ar fi interesant si profitabil pe langa foarte comfortabil.Dar astea-s vise imaginar vorbeam aici, asadar nu-mi luati in seama idealurile sf.
   Revenind la ale noastre sau.. mai bine zis, la ale mele.. @povesti. Vroiam sa vorbesc azi despre ultima parte a anului care a venit cu multe surprize atat placute cat si neplacute..cei drept am inceput anu' intr-o mare forma dar, initial au fost multe bariere de trecut care,  fara sa vrem, raman marcaje pentru viitor, din nefericire. Si acum, sper sa nu intelegeti gresit da' eu ma refer atat la viata mea dar mai mult imi place sa cred ca generalizez lucrurile si le ridic la un nivel mai inalt, imi place sa cred ca nu am limite cand vine vorba de scris, de inspiratie, de imaginatie si de creatie desi, nu e cazu', pentru ca doar traind cu speranta nu o sa devin miraculos un Shakespears. :))) In fine,
 ~dragii mei, va doresc o seara superba si tot ce-i mai bun sa va aduca numai bucurii!