"Ceața amintirilor se topește și nu mai văd bojdeuca cea veche de lut. Mă opresc și mama, cu părul alb ca pînzele celea din copilărie, aleargă în întîmpinarea mea. Mă înfior de fiecare dată cînd îmi aduc aminte de ochii ei umezi de bucurie. Ca și acum, cînd stau la masa de scris, cu pianul în preajmă, care tace și el pentru a-și aduna gîndurile... Ce straniu e!... Cum se întîmplă astăzi că eu sunt compozitor și nu plugar, scriu muzică și nu cresc pîine? Și iarăși prind a răscoli amintirile... Aplauze, aplauze... Și numai mama în sală plînge. Alături de ea, întotdeauna mic, o întreb: "De ce plîngi, mamă?". "Dacă ai ști, îmi răspunde, cum mă doare sufletul... și dacă ai ști cît de bucuroasă sunt că am ajuns pînă în această zi...". Bucuriile și suferințele mamei. Nu știu dacă este o muzică mai frumoasă decît vocea mamei. Încerc să o pun pe note și atunci cîntecul ei de leagăn, pe care l-am uitat de mult, îl simt și îl aud cîntat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete pașii ei ușori și mereu grăbiți și, poate, anume atunci o văd alunecînd pe Cătălina, fata de vis și de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!..." (Eugen Doga despre mama)
Bine v-am găsit, dragii mei! Astăzi am vrut să vă aduc un cadou muzical, așa ca de 23 decembrie, un colind, o urare și să-mi mai împart gândurile cu voi. La ideea de cadou muzical, din perioada asta, nu-mi aparține dreptul de autor, un drag prieten a avut grijă să-mi facă un cadou asemeni cum vi-l voi face eu aici; și cum de Crăciun e bine să fii darnic am zis să îmi arăt dărnicia față de voi, cititorii acestei pagini modeste dar cu suflet mare. ^_^
Acum, în altă ordine de idei, vroiam să vă povestesc ceva ce am aflat aseară și am fost teribil de uimită, în sensul bun al cuvântului, mare vorbă cel care a zis că omul cât trăiește, cunoaște cât mai multe și nebănuite lucruri, am descoperit un om genial, compozitor de naționalitate română din Republica Modova care a devenit din propria sa putere de muncă un geniu al muzicii clasice! Sincer, îmi pare tare rău când ajung în momente de genul acesta și rămân surprinsă că nu am auzit numele unor oameni formidabili, care au făcut înconjurul lumii prin capodoperele create de ei, iar eu de abia acum aflu de existența lor și a creațiilor lor.
Asta e dovada cea mai evidentă că nu avem o cultură solidă, că nu sunt promovate decât așa-zisele valori contemporane, comerciale dar, ceea ce este în esență, valorile retrase de ochii tuturor, care sunt inestimabile și cu povești de viață absolut fantastice unde sunt, întreabă cineva de ei, le cunoaștem existența? Tristă realitate!
Am descoperit, uitându-mă la un interviu de un om genial, pe nume Eugen Doga, compozitorul unui faimos vals vienez, compozitor renumit și în industria cinematografică și filme TV.
„Am învățat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecățile snobilor. Degeaba râvnești să atingi înălțimile, să experimentezi o modernitate rece, chinuită, dacă nu ai scris nici o piesă miniaturală, ca un diamant mai valoros decât orice taluz zgomotos de zgură. Am descoperit că oamenii n-au uitat să viseze la muzica muzicală, să se bucure, să se vindece prin ea. ” —Eugen Doga
Vă doresc un soare luminos, sărbători fericite și împlinite alături de cei dragi vouă și un an nou mai bun.
Pe data viitoare, dragii mei! :)
