miercuri, 10 aprilie 2013

Pareri, corecte sau mai putin corecte.

    Stiti cum se numesc oamenii si societatea de azi? Pentru ca eu nu stiu cum s-o numesc.
Ei bine, in fiecare zi, mi se dovedeste mai mult si mai mult ca fac parte dintr-o societate diforma, bolnavicioasa si poate e drastic spus, dar e canceroasa! Chiar si azi in periplul meu si a unei dragi amice am avut parte de ura si invidia care se arata pe chipul oamenilor, cand iti faci aparitita; din punctu' asta de vedere mie imi place mereu sa cred ca, sunt privita cu invidie, ura si dispret din cauza ca am/avem ceva ce ei nu au, atitudinea asta, a oamenilor de statutul mentionat, da mereu dovada de o inferioritatea asupra propriei fiinte, doar prin simplul fapt ca vad ceva pe care il urasc la mine sau la orice alta persoana(fara sa depui niciun fel de efort se ajunge la asta).
  Cum poti sa traiesti intr-o lume unde toti sa-si doreasca sa fie o copie fidela a celorlati iar, daca exista cineva intr-atat de curajos incat sa faca alceva decat fac restu' sa fie catalogata ca fiind "o eroare"? Eu imi asum riscu' asta, o astfel de "greseala", prefer sa fiu vazuta o eroare dar, sa fiu originala, adica eu, unica prin felul meu de-a fi, prin defecte si calitati, prin intregul pe care-l formezi (in fond, asa suntem, firea umana asa ar trebui sa fie, unica din diverse motive si puncte de vedere), decat sa-mi traiesc viata ca o copie ieftina a unor asa-presupusi amici sau diverse vedete(vedete, care isi merita viata pe care o au pentru ca, este rodul muncii lor), dar asta nu inseamna ca trebuie sa copiem ceva din atitudine, tinuta sau comportament de care dau dovada. A avea un tel in viata/un model de urmat e o mare diferenta, deoarece, asta insemna sa te increzi in valori si tu ai putea odata si-odata sa-ti masori asta(ipotetic vorbind) cu visul din copilarie, cu persoanalitatea sub care tu ai simtit o conexitate.
 De ce vrem sa fim falsi, sa copiem si sa scapam cat mai repede de obligatii si sa tratam totul cu superficialitate?      
  Noi nu suntem asa, nu asta ne sta in fire sa facem, pur si simplu, aportul personal in orice, absolut orice faci, fie el chiar si cel mai mediocru trebuie sa fie prezent pentru ca, asta ne este "stampila" (si prin stampila ma refer la stropul ala de original pe care-l putem aduce vietii noastre pe toate planuri), eu personal, consider ca, asa ne putem numii oameni cu drepturi egale, cu opinii la libera alegere, sub nicio constrangere si asupra oricarei teme pe care ne permitem s-o abordam! Cred ca.. prin simplul fapt ca nu reusim sa fim independenti in gandire, in decizii si-n actiuni nu vom putea niciodata sa creem o societate trasparenta, macar la nivel de pareri.. daca vrem s-o si "curatam" precum vita de vie primavara, ne-ar trebui o educatie eficienta privind: respectarea legiilor si a drepturilor omului, care sunt mereu incalcate intr-un fel sau altul!
  Mie personal, mi-e rusine de situatia actuala si scarba de tot ce s-a ajuns si urmeaza sa ajunga societatea de azi, o depravare totala! Lipsa simtului moral, nesanctionarea neregulilor si existenta abuzurilor(de orice fel), e profund paralela cu tot ce se petrece in prezent si nu numai.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Normal day. Beautiful sun. ^^

Ochii ei de catifea au mai trecut printr-un an. S-o ajute Dumnezeu de cat mai multi.
       Azi este ziua mamei mele si am tinut in mod special sa pun in evidenta acest aspect. A fost o zi normala si un soare stralucitor, ca de inceput de primavara, la fel cum am spus si in titlul postarii. Azi a fost o zi memorabil de sfanta, pentru ca mi-am conturat alaturi de familia mult iubita amintiriile pe care urmeaza, intr-un viitor indepartat, zic eu, sa le transmit bucuria simtita de mine si copiilor mei, din zile ca aceasta. Nu foarte recent, mi-am descoperit pasiunea si placerea de a aprecia calitatea, frumusetea, finetea, eleganta si arta in sine a segmentului: fotografie. Este un domeniu foarte admirat si chiar greu de realizat in circumstantele in care nu-ti permiti o camera foto profesionista care sa aibe un grad de focalizare ridicat, o camera care, atunci cand dai zoom sa nu-ti distruga calitatea pozei ci mai mult, sa ti-o imbunatateasca vizibil. Da, este un domeniu nebanuit(de mine cel putin) si neexplorat, pana in prezent, dar, eu personal, am ajuns la concluzia ca este un hobby nu numai: benefic si constructiv din punct de vedere moral si psihic dar, poate fi si unul benefic si profitabil din punct de vedere financiar; ceea ce este genial sa imbini utilul cu placerea. Eu pornesc de la premiza, lucru care-l vad ca pe un tel in viata, si anume: sa fac ceea ce imi place (si sa excelezi in domeniu) 90% si 10% sa fie efortul depus in mentinerea echilibrului talerelor din balanta carierei. Dar asta este doar o ipoteza, din multe altele pe care le am in minte. Nu stiu ce-mi poate oferi viitorul si asta imi da o senzatie sumbra de teama.
     Si acum daca tot am deschis subiectu' asta cu fotografia, zic sa va zi arat cateva din capturile mele (din ultima vreme).
        P.S. Nu-mi judecati prea tare pozele pentru ca, sunt amatoare, si nu, nu-mi reneg statutul asta.












 
I wish you all the best from here. Bisous.